10 creatori, 10 interviuri și prea puține întrebări…

Docuart mi-a făcut invitația de scrie câteva articole în legătură cu domeniul teatral și aproape imediat m-am gândit la o serie de interviuri cu artiști tineri sau mai puțin tineri, la început de drum. În munca mea de regizor și de facilitator artistic în diverse proiecte culturale am cunoscut o mulțime de tineri pe care vreau să-i aduc în atenția dumneavoastră, cu unii am lucrat, cu alții aș vrea să lucrez în viitor. Cu siguranță tuturor le voi urmări munca și vă încurajez și pe voi să o faceți.

Toate interviurile sunt structurate pe patru capitole în care urmăresc devenirea, universul tematic, misiunea artistului și critica socială.

Pe Ruxandra Simion am cunoscut-o în UNATC, pe vremea când eu eram anul II la licența de Regie de Teatru, iar ea studia același lucru o generație după mine. Studenții de la Regie, în general, alergau mult după un spațiu de repetiții așa că am descoperit-o cu adevărat pe Ruxandra mai târziu, pe social media prin prisma proiectelor în care era implicată. Ce-mi aduc aminte din facultate, era apariția Ruxandrei, ceva la granița dintre diafan și putere și privirea sceptic – inteligentă.

Ruxandra Simion, a studiat deci, regie, scriere dramatică, antropologie și sociologie și este în prezent așa cum îi place să spună dramaturgă și lucrătoare culturală.

Devenirea

Celina Nițu – Bună, Ruxandra! Mulțumesc că ai acceptat invitația! Începem cu portretul robot. Cine este Ruxandra Simion? 
Ruxandra Simion – Sunt dramaturgă și manager cultural, absolventă a Universității din București cu o licență în antropologie și a Universității Naționale de Teatru și Film I.L. Caragiale București, cu un master în scriere dramatică. Am scris și regizat teatru, am scris librete de operă și texte performative, am creat jocuri dramaturgice și digitale și am facilitat numeroase ateliere folosind metodele Teatrului Oprimaților. Am experiență curatorială și, în calitate de co-fondatoare a Rhea, o platformă de explorări artistice interdisciplinare, lucrez în sectorul cultural independent ca manager și producător cultural din 2021.

C.N. – Spune-ne cum a început călătoria ta artistică. La ce vârstă ai știut că au început să germineze semințele din care avea să crească artistul și care a fost parcursul tău până în prezent (formal și/sau nonformal)?
R. S. – Cred că am fost mereu foarte deschisă față de orice activitate artistică sau culturală ce mi-a fost oferită. Am avut mare noroc cu părinții mei și poate și cu faptul că am copilărit în București, unde oferta culturală este mai bogată. Mergeam de copil cu ai mei la teatru, la film, la muzee. Nu ratam nicio ieșire. Și ei, chiar dacă nu lucrează în domeniul artistic, ieșeau mult. Aduceau mereu acasă un ghid cu programul teatrelor, cinemaurilor și muzeelor. Cred că se numea ”7 seri”. Îmi aduc aminte că tata avea acest obicei simpatic, citea cu atenție broșura aceea lunară și încercuia evenimentele la care am putea merge împreună. Apoi suna, de exemplu, la teatru și întreba dacă spectacolul este potrivit pentru un copil de x ani, vârsta pe care o aveam eu atunci. Și așa m-am bucurat de artă, mergând cu plăcere împreună cu ei la orice eveniment, chiar dacă era uneori peste nivelul meu de înțelegere.

C.N. – În viziunea ta, ce este mai exact un artist? Ce îl diferențiază de ceilalți oameni? Există niște calități sau niște defecte pe care le posedă cu precădere un artist?
R.S. – Cred că un artist este o persoană care are norocul, privilegiul și curajul să lucreze în domeniul artistic. Pentru mine, arta este o muncă, de aceea mă și prezint uneori ca lucrătoare culturală, în loc de artistă.

C.N. – Cât de importante sunt modelele și mentorii pentru un artist emergent și de ce? Cum ar trebui să fie un mentor ideal în viziunea ta?
R.S. – Poate că mentorul este un profesor cu adevărat bun, cineva care are generozitatea să îți ofere puțin din el/ea. Am avut norocul unor profesori cu adevărat buni: Mihaela Michailov, David Schwartz și Zoltán Gálovits. Profesori și mentori îi consider și pe colegix pe care i-am avut de-a lungul vieții mele profesionale, de la fiecare am învățat câte ceva, am co-creat și fără să vreau, doar avându-i alături.